Ca o ploaie in luna lui Mai

versuri de dragoste ploaie

de Ana Sofian

Sosisem lumină căzătoare
ca ploaia în luna lui mai
măruntă printre gânduri
zidită printre atâtea căderi
mă părăsiseşi pe un trotuar uscat
de aşteptare
de parcă n-ai fi ştiut
că privirea mea poate cuprinde
şi urmă de talpă
şi absenţă colorată cu necuvânt
iar dac-am învăţat să nu te ştiu
e pentru că
pe lângă visuri
am presărat cenuşă
iar timpul l-am scurtat de risipire
în urma ta voi culege
despletiri de imagini
şi-nfometări de patimi
lumina-mprăştiindu-mi
ca o ploaie în luna lui mai…

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

M-ai facut sa sufar,
M-ai lasat sa pierd.
Oare chiar nu-ti pasa?
De iubirea noastra?
Cand iti va fi greu,
Sa nu-ntrebi de mine,
C-ai lasat in urma,
A noastra iubire!

Tu, m-ai făcut să sufăr!
Rămâi cu ea, lasă-mă pe mine,
Probabil voi fi bine..
Mă urăsc! Şi ştii de ce?
pentru simplul fapt …
Că m-ai făcut să TE IUBESC!

Credeai ca dragostea-i o joaca
Nu cred ca e asa.
Mai bine imi spuneai,
Ca sunt nascuta … doar sa pierd.