Dragoste, dor
Da.Ma intreb si eu… cine ar fi crezut ca a trecut atata timp si eu inca sper si inca imi doresc cu disperare sa iubesc si sa fiu iubita… eu…..el…… munceste…si munceste si in goana dupa bani…nu mai exist, sunt doar un corp cald langa care doarme, sunt doar femeia dulce care il inatlege, care-i pune masa, care are grija de el…sunt femeia care nu are voie sa se planga pentru ca e prea obosit si nu are chef.Ma intreb cum am ajuns aici?Ma intreb cu ce am gresit, cu ce gresesc pana la urma… ma intreb ce sa fac si nu vad nicio solutie nicio iesire pentru ca iubesc si pentru ca doare.Ma rog sa-mi dea Dumnezeu curajul de a face ceva si apoi ma rog sa-mi duc suferinta in tacere, fara sa-i afecteze pe cei din jurul meu… o alta durere… un alt esesc…si nu pot sa nu ma gandesc la toata viata mea, la toate lucrurile pierdute si care nu le voi mai trai niciodata, la toate deciziile proaste luate pana acum si imi spun esti matura ar trebui sa gandesti altfel, ar trebui sa gasesti femeia luptatoare din tine.Probabil e si ea undeva, ascunsa bine dupa dispararile ei ca a pierdut, ca viata a trecut pe langa ea si nu a fost in stare sa vada oamenii care au iubit-o cu disperare si a gandit mereu cu inima si a vrut sa iubesca nu doar sa fie iubita si tot eu ma gandesc ca nu am dreptul sa ma plang pt ca de fapt eu gresesc, ca el ar trebui sa fie cu o persoana mai tanara care sa-i faca copii fara sa-si faca griji ca ar intra in categoria femeilor in varsta si ar putea avea o sarcina cu probleme.Ma uit la toate fetele tinere de pe strada si-mi spun nu am dreptul sa visez, pt ca el are dreptul la altceva, si ma doare, pentru ca eu nu am gresit poate doar timpul, poate doar modul in care gandeste societatea.Nu stiu, nu mai stiu ce e rau ce e bine, cu ce gresesc cu ce nu… as vrea sa zambesc, as vrea sa-mi fie frica pentru prima data in viata mea sa zic „sunt fericita”, de frica sa nu pierd aceasta fericire… as vrea sa am increderea aceea care te schimba si iti da aripi atunci cand iubesti si esti iubit.Da trebuie sa ma trezesc in curand voi avea 38 de ani… treizeci si opt de ani, ce ciudat suna, parca nu sunt eu, a trecut asa repede tot si asa de trist… apoi ma consolez singura… poate intr-o viata viitoare, in asta trebuie sa platesc.Te iubesc Lucian, as vrea sa simti iubirea mea, as vrea sa-ti vad din cand in cand sclipirea aceea pe care doar iubirea ti-o da.As vrea sa simti si tu ca suntem suflete pereche si ca 3 ani nu e o diferenta mare si ca impreuna putem orice… as vrea… sa ma iubesti, sa simt asta, sa nu-mi fie frica de fiecare data cand pleci, sa nu ma mai gandesc in fiecare clipa de ce mai stau, de ce nu plec, de ce sufar ca un copil, as vrea sa nu-mi mai fie frica sa te sun pentru ca esti ocupat si nu raspunzi si iar uiti sa suni… oare sa fie egoism? Suntem egoisti adunci cand ne dorim sa ne fie impartasita iubirea… cand de fapt ar trebui sa fim fericiti ca iubim…Din nou nu stiu… nu mai stiu…Stiu doar ca TE IUBESC zambetul meu.
