Poezii de dragoste – Minulescu

Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…
A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe – calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete…
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata…
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

M-ai facut sa sufar,
M-ai lasat sa pierd.
Oare chiar nu-ti pasa?
De iubirea noastra?
Cand iti va fi greu,
Sa nu-ntrebi de mine,
C-ai lasat in urma,
A noastra iubire!

Tu, m-ai făcut să sufăr!
Rămâi cu ea, lasă-mă pe mine,
Probabil voi fi bine..
Mă urăsc! Şi ştii de ce?
pentru simplul fapt …
Că m-ai făcut să TE IUBESC!

Credeai ca dragostea-i o joaca
Nu cred ca e asa.
Mai bine imi spuneai,
Ca sunt nascuta … doar sa pierd.