Uneori mai văd ce sâni uimitori ai

Uneori mai văd ce sâni uimitori ai
alteori dansăm şi mă lipesc de tine
tu cauţi fericirea cu buricul degetelor
pe gulerul de la cămaşă foarte rar îţi
spun te iubesc.
Cândva îţi citeam pe buze dintr-un alt oraş
iar când îţi atingeam corpul degetele mele
apăreau/dispăreau – o carte minunată în
braille era pielea ta arcuită ca o lună
înnegrită îţi dormea părul pe ceafa patului.
In singurătate oglinzile te aduc la mine
pe faţa mea au rămas tatuate mişcările tale
iei capul în mâini te ghemuieşti într-un colţ
plângi îţi înfigi dinţii în genunchi ţipi surd.
Ca şi cum
tu femeie perfectă
n-ai fi fost niciodată iubită
ca şi cum sărutul ar fi avut nisip pe limbă.
Uneori mai văd ce sâni uimitori ai

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

M-ai facut sa sufar,
M-ai lasat sa pierd.
Oare chiar nu-ti pasa?
De iubirea noastra?
Cand iti va fi greu,
Sa nu-ntrebi de mine,
C-ai lasat in urma,
A noastra iubire!

Tu, m-ai făcut să sufăr!
Rămâi cu ea, lasă-mă pe mine,
Probabil voi fi bine..
Mă urăsc! Şi ştii de ce?
pentru simplul fapt …
Că m-ai făcut să TE IUBESC!

Credeai ca dragostea-i o joaca
Nu cred ca e asa.
Mai bine imi spuneai,
Ca sunt nascuta … doar sa pierd.